Pentru un recrutor încăpățânat și exigent, începutul unui CV e la fel de important ca și sfârșitul, adică jobul prezent și cele recente. Ce s-a întâmplat la începuturi, în tinerețe, spune multe și explică adesea surprinzător de clar ce citești mai încolo în CV, și mai ales ce vezi în fața ochilor, dacă ajungi să-l și întâlnești și să-l auzi pe posesor.
Nu e deloc același lucru un liceu mediocru, apoi o universitate bună și un anumit început de carieră, un liceu bun, o universitate slabă și un start aventuros, un liceu slab, o universitate slabă și niște joburi cu mulți bani mai târziu, un liceu bun, o universitate bună și un start solid în carieră în cu totul alt domeniu, un liceu industrial în comunism, apoi o “facultate” în capitalism, la Spiru, și tot felul de alte combinații câte poate cineva să vadă într-un CV.
Dacă le poate vedea, pentru că mulți filosofi își încep CV-ul de la jumătate încolo: Vaaai, nenea, dar am pus în CV doar ce am considerat eu important! Și chiar știi tu ce e important în viață – mai ales când evaluezi pe cineva? Știi pe dracu… (asta cu dracu zic doar în gând) Da, desigur, nenea: important este ce experiență ai și ce job ai în prezent! Bine, băiatu, bravo! Clar…
